Intreaga mea viata a fost o minciuna ..

Mi-am dat seama azi ca intreaga mea viata a fost o minciuna.
Nimic din ceea ce am trait nu imi poate demonstra ca eu am existat...
Decat niste poze cu o persoana care zambeste fals catre obiectiv.
 O persoana pe care eu nu o cunosc....
Nu sunt nimic din ce am fost. 
Adevarata eu, nu exista si nici nu va mai exista vreodata.
S-a ratacit pe undeva prin trecut....
Si stau ghemuita pe fotoliul meu din coltul unei camere mari pe care nu o simt cu adevarat a mea...
Stau cu capul pe genunchi si imi repet cu glasul pierdut ``Asta nu e viata mea,asta nu sunt eu...``
Viata mea ar fi trebuit sa fie altfel . . .si eu ar fi trebuit sa fiu altfel.
Privesc acum catre un trecut de care nu mai sunt sigura ca mi-a apartinut vreodata....
Si ma gandesc mereu la momentul acela in care eu voi muri ca sa se nasca altcineva...cineva care o sa imi ia locul...care imi va trai viata .
Nu mai am sa ofer nimic , nimanui .Nu mai am nimic sa-mi ofer .
Niciodata nu am avut...
 Trecutul face parte din mine. . .Si nu il pot schimba...Nici eu...Nici nimeni .
Am inteles prea tarziu...
Trebuia sa raman ceea ce am fost...
În fata trecutului sunt neputincioasa.
Un trecut despre care nu sunt sigura ca a existat , ma apasa intr-un mod terifiant...
Imi este imposibil sa-l schimb...
Imi este imposibil sa-l concep...
Imi e imposibil sa il accept...
Sunt asa cum sunt, desi tot timpul mi-am dorit sa fiu altfel...
Mi-am dorit sa zambesc mult... 
.Dumnezeu imi e martor ca mi-am dorit sa zambesc... chiar sa rad in hohote!
 Sa rad de tot ce ma ingrozeste... sa rad de tot ce am trait...
Ce viata am avut!!!
O viata in care trecutul a ars.
Din prezent a ramas doar scrum. 
 Iar viitorul s-a stins...